Contact: 0728 433 533 | 0371 127 827

Articole

Jun 15, 2017

Cum recunoaștem tulburările de vorbire înainte de primele cuvinte

Ce părinte nu își amintește cu emoție de primul ”mama” sau primul ”tata” rostit de propriul copil? Dar ce proaspăt părinte nu și-a spus măcar o dată: ”Abia aștept să înceapă să vorbească pentru a înțelege mai bine ce-și dorește”? 

Înainte să poată folosi cuvintele, sugarii își fac cunoscute nevoile și sentimentele prin sunete care progresează de la plâns la gângurit și lalațiune, apoi la imitația accidentală, iar apoi la imitația deliberată. De regulă, sugarii rostesc primul cuvânt spre sfârșitul primului an de viață, iar după încă 8 luni-un an încep să vorbească în propoziții. Fiecare copil are însă propriul ritm de dezvoltare, iar mediul și contextul în care se dezvoltă își pot pune și ele amprenta asupra achizițiilor lingvistice. Sunt copii care însă dezvoltă tulburări de vorbire, iar intervenția rapidă oferă șanse de recuperare sau diminuare crescute.

”În funcție de carențele observate, se poate interveni prin stimulare senzorială, terapie prin joc și logopedie”, ne explică Monica Borugă, psihologul Infant Kineto Clinic.

Specialistul nostru ne indică aspectele la care este bine să fie atenți părinții încă din primele luni de viață, ca sa sesizeze din timp eventualele probleme:

- Gânguritul – formă de joc vocalic, emisă de copil în stări de relaxare și bună-dispoziție, se dezvoltă continuu prin imitare și autoimitare și conduce la perfecționarea funcțiilor auditive și fonomatice. La copilul cu întârziere în dezvoltare, interesul pentru gângurit se stinge treptat;

- Copilul nu reacționează la stimuli auditivi sau răspunsul este neobișnuit, reacția este întârziată;

- Copilul nu este implicat emoțional în jocul său;

- Bebelușul nu schimbă priviri cu cei apropiați;

- Cel mic prezintă o lipsă a interesului pentru vorbirea celor din jur;

”În general, comportamentul acestor copii este caracterizat de anxietate difuză, temeri nemotivate și fobii. La această vârstă antepreșcolară este greu însă de precizat care tulburări intră sub incidența patologică din cauza ritmului propriu de dezvoltare al fiecărui copil în parte, condiții de viață, educație, stimulare adecvată sau stimulare neadecvată”, mai spune specialistul Monica Borugă.

Sfatul psihologului Infant Kineto Clinic este însă ca intervenția să se facă la o vârstă cât mai fragedă cu scopul de a maximiza resursele copilului și de a-i îmbunătăți abilitățile din cadrul activităților cotidiene cum sunt joaca, educația, interacțiunea socială. ”Succesul intervenției ține de calitatea programului și a intervenției în sine și de implicarea familie”, atrage atenția Monica Borugă.