Contact: 0728 433 533 | 0371 127 827

Articole

Aug 18, 2017

Premergătoare vs antemergătoare. Cum ne ajutăm copiii să facă primii pași

Primii pași ai copiilor noștri sunt un moment extrem de emoționant și de fericit, pe care fiecare dintre noi îl păstrează în minte. Dar, din dorința ca această zi să vină mai repede, mulți dintre noi fac greșeli care îi pot afecta pe cei mici. Pentru că vrem ca bebelușii noștri să meargă de la o vârstă cât mai fragedă – ca să ne putem mândri cu aptitudinile lor și să îi vedem un strop mai independenți-  încercăm să-i ajutăm cu tot felul de dispozitive, cum sunt antemergătoarele sau premergătoarele. Kinetoterapeutul Gabriela Nedel ne explică de ce este bine să-l alegem pe unul dintre acestea în detrimentul celuilalt.

1.      Ce este bine să alegem pentru copiii noștri: antemergător sau premergător?

Eu recomand antemergătorul! Cu acesta, copilul poate să meargă și pe genunchi, ceea ce este indicat deoarece își antrenează musculatura, și-o tonifică și se pregătește pentru ridicarea în picioare și apoi mersul. Antemergătorul este mult mai util și pentru mersul în picioare deoarece el se ține în față, copilul îl împinge și poate să pășească normal.

La premergător, avem chiloțelul acela, iar părinții pun copilul acolo de multe ori înainte de vreme pentru că vor să-și mai rezolve anumite treburi și atunci e mai comod să lase copilul în premergător. În plus, părinții cred că bebelușul este în siguranță în felul acesta, dar nu este, se poate răsturna foarte ușor. Dacă este pus după ce stă în fund bine, copilul nu ajunge de obicei cu picioarele la pământ sau - pentru că părintele l-a plimbat deja cu acel dispozitiv - copilul este tentat și el să se plimbe cu acel dispozitiv și pentru că nu ajunge cu toată talpa la podea, o să încerce să întindă piciorușele și o să încerce să atingă cu degetele, ca să se poată deplasa. În momentul în care îl scoatem de acolo, el o să fie tentat să meargă pe vârfuri. Plus că ținându-l în premergător, nu-l ajutăm. El o să întârzie mersul. El este obișnuit să se țină de ceva.

 

2.      Dar și când folosește antemergătorul se ține practic de ceva.

Da, dar în premergător are o susținere mai mare. În antemergător se ține cu mânuțele, este ca și cum l-am plimba noi, ne aplecăm, îl ținem de mânuțe și îl ajutăm să meargă pentru că asta este atitudinea corectă în momentul în care copilul ne cere să meargă în picioare și este și pregătit să meargă în picioare, are vârsta corespunzătoare. Atunci îl ținem de mânuță, îl lăsăm pe el să se țină de degetele noastre și ne aplecăm noi, nu îi ridicăm brațele la nivelul nostru pentru că îl stimulăm să se ridice pe vârfuri. Așa că singura soluție corectă este să ne aplecăm noi, să stăm la nivelul lor și doar să se sprijine în mâinile noastre. Eu zic că antemergătorul este chiar util din punctul ăsta de vedere pentru că bebelușul se sprijină la nivelul lui, îl împinge, îl coordonează, la început mai greu, cu ajutorul nostru, și apoi singur.

3.      Așadar, în afara de antemergătoare, cele mai utile sunt mâinile părinților. Dar citim de foarte multe ori că nu este bine să-i învățăm ținuți de mânuță. Cum este corect?

Singura soluție asta este: atunci când ei cer să-i plimbăm, să-i ajutăm la început cu amândouă mânuțele și să se țină de noi și să ne aplecăm noi. Apoi, încet-încet, încercăm să dăm drumul unei mâini și să se țină doar cu o mânuță. Dacă lucrul acesta nu este posibil, pentru că el nu se simte în siguranță, atunci putem să-l ”păcălim” într-un fel, îi punem jucăria favorită în mână, ceva care să nu fie dintr-un material contondent, ar fi bine un pluș sau ceva mai moale, pentru ca în cazul în care copilul cade, să nu se lovească. Atunci o să ne dea drumul la mână pentru că el este încântat că are jucăria și ne va ține doar de-o mână. Se coordonează mai greu, dar încet-încet o să-și țină echilibrul și o să reușească să meargă. Important este să schimbăm mâna de sprijin pentru că dacă se învață să se țină doar de o mână, o să-i fie un pic mai greu dacă îi schimbăm mâna, se va destabiliza.

4.      Sunt țări în care comercializarea premergătoarelor a fost interzisă, cum este Canada spre exemplu. Cum îi convingem pe părinții din România să renunțe la aceste dispozitive?

Părinții din România trebuie obișnuiți să ceară sfatul unui specialist. Toți medicii spun acum că nu este ok premergătorul și prin urmare ar trebui toți părinții să nu-și mai pună copiii în astfel de dispozitive. Dacă îl primesc cadou, să nu îl folosească pentru că nu-l ajută pe copil.

5.      Mai sunt și alte dispozitive pe care părinții ar trebui să le evite atunci când vine vorba de primii pași?

Da, spre exemplu hamul. Nu este recomandat decât, să zicem, în cel mai rău caz, în momentul în care copilul stă singur în picioare, când are momente în care nu se ține de nimic și stă în picioare pentru că altfel el nu are echilibru și este tentat să se lase, ori în față, ori în spate. În momentul în care copilul cade, dacă este antrenat bine și nu are nicio problemă, în mod normal, el are reflexe bune, deci are oricum reflexul de a se apăra, de a pune mânuțele jos, ori noi dacă îl ținem în ham și îl tragem cu sfoara aceea îl smucim. El nu mai înțelege nimic pentru că el era gata să se apere, să pună mânuțele și să se apere. Se poate, într-adevăr, să nu pună mânuțele cum trebuie și să se lovească, dar toți ne-am lovit, toți am trecut prin asta, nu se întâmplă nimic. Nu o să se lovească atât de tare încât să își spargă capul, se alege cu o julitură, dar o să învețe din lucrul ăsta. Dacă noi îl ținem în ham, în momentul în care o să cadă prima dată și o să se lovească o să fie o tragedie pentru el și nu e bine. În plus, hamul o să-i întârzie mersul.

6.      Așadar, cea mai bună soluție rămâne antemergătorul sau mâna părinților.

Da, cea mai bună soluție este să-l plimbăm, maximum o lună de când el se ridică în picioare și începe să meargă independent, o lună și un pic ne sacrificăm sau îl ajutăm cu un antemergător. Sau,dacă suntem în parc și nu putem să luăm și antemergătorul cu noi, să-l încurajămsă împingă căruciorul.

7.      Un ultim sfat pentru părinții care au bebeluși ce se pregătesc să se ridice în picioare?

Sfatul meu pentru părinți este acela ca, dacă totuși au vreo temere sau nelămurire, să ceară părerea unui specialist. Dacă nu, totul o să se întâmple de la sine, nu este nimic complicat. Ceea ce le povestim noi și ceea ce facem cu ei este pur și simplu ceea ce ar face un copil în mod normal, natural, noi urmărim dezvoltarea neuro-motorie normală a copilului, nu facem nimic ieșit din comun.Sunt metode pe care le folosim pentru a stimula dezvoltarea corectă, asta este altceva. Dar, în principiu, urmărim dezvoltarea neuromotorie normală a unui copil.